Domnule presedinte,
Stimati colegi,
Relatiile dintre romani si maghiari au facut de-a lungul timpului obiectul unor dispute, cel mai adesea influentate de catre folclorul politic. E paradoxal de constant faptul ca, la nivelul convietuirii efective cazurile de intoleranta au constituit un fenomen relativ izolat. Transilvania, aceasta veritabila Elvetie romaneasca ofera un exemplu semnificativ. Evident, nu putem uita episoadele tragice ale istoriei. Dar, trebuie sa ne gandim si la viitor.
Nicolae Iorga, care a fost socotit parintele nationalismului romanesc luminat credea sincer in calea comuna pe care Romania si Ungaria trebuie s-o urmeze, in propriul lor interes. E vorba de calea democratiei si a respectului reciproc. Guvernarea anilor 1997-2000 a afirmat ca a oferit un model european de convietuire etnica in Romania. Pana la un punct asa a fost. PSD (fostul PDSR) a fost aspru criticat candva pentru faptul ca, ar fi manifestat atitudini xenofobe, sovine, antimaghiare. Nimic mai fals. Prestatia actualului executiv o dovedeste din plin, iar aprecierile forurilor internationale competente se adauga in acest sens.
Actualmente exista voci in arena politica ce acuza PSD de o presupusa abandonare a interesului national, in sensul unei asa-zise cedari la programul UDMR.
Va veni oare vremea cand, ne vom vindeca de obsesiile si spaimele trecutului? Fostul presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu declara in 1997 ca tara noastra nu mai are vecini cu care sa se afle in conflicte grave, in stare a antrena un razboi. Multi au zambit atunci. Astazi insa cred ca a avut dreptate. Dupa cum, actualul executiv actioneaza in aceasta problema in sensul interesului national. Romanii si maghiarii nu pot fi dusmani. Ei sunt "condamnati" sa se inteleaga indiferent de patimile politice. Se cultiva inca ideea pericolului maghiar. Nu afirm ca toti po
