Recent, domnul D s-a apucat sa-si faca declaratia de avere. In fapt, s-a autosesizat, pentru ca inalta sa demnitate de pensionar l-a inzestrat si cu luxul constiintei: fara onorabila clasa din care si domnia sa face parte, finantele natiei s-ar duce de rapa. Asa, se duc in galeata fara fund a tranzitiei, dar parca-i mai bine. Si cum, in ultima vreme, toata lumea a cazut in patima declaratiilor, care cu venitul global personal, care cu venitul global national devenit personal, a inteles ca e cazul sa-si socoteasca si el pe-o hartie agoniseala de-o viata, sa fie pregatit cand i-o cere si lui declaratia. Asa ca a luat o coala "ministeriala", a indoit-o frumos la doi centimetri, in partea stanga, si s-a apucat de scris. Intai declara ca are o casa: nu prea mare, dar suficient cat sa incapa in ea niste mobila, niste covoare, un frigider, un fier de calcat, un televizor vechi, o nevasta si un flacau de 30 de ani, care are si firma; inca e mica firma, asa de mica incat, in loc sa-i aduca un ban in casa, ii ia; mai nou, pentru taxa de televizor, de pilda. Televizorul e tot ala vechi, dar casa-i destul de mare ca sa-ncapa si taxele firmei in ea. Pe care le plateste tot el, ca un flacau are omul! Ispravind cu casa, trecu imediat la curte: deci niste pamant, niste flori, niste iarba, un catel si-o casuta de catel. O trecu si pe-asta, daca tot n-avea buda in curte=AD=AD, sa nu i se para cuiva ca ar vrea sa fenteze taxa de pipi. Apoi isi scrise si pensia, cu respect pentru zecimale, dupa care privi restul paginii albe si constata cu ingrijorare ca nu mai are cu ce sa o umple. Ar fi trebuit sa scrie mai mare, ca golul ala o sa miroasa cuiva a evaziune. Asa ca isi scormoni memoria si isi aminti: mai erau cele cinci hectare de pamant de la Crucea! Drept e ca pe alea nu le mai considera demult avutie, ca le avea in asociatie, in grija unuia zis Arzoiu, iar ala avea asa mare grija de