De la o vreme, intr-un spatiu ultracentral din imediata vecinatate a unei alimentare pline cu salam si carnati din Piata Unirii, se aduna din cand in cand niste omuleti PUR si simplu hazlii, condusi de un oarecare domn T. Ba, ca sa fiu cinstit cu ei pana la capat, voi spune adevarul curat: chiar se aduna si chiar din cand in cand. Adica atunci cand nu prea au ce face, pe de o parte, si atunci cand nu-i baga nimeni in seama si se screm sa se bage singuri, pe de alta parte, tot in seama. Cum spuneam, PUR si simplu se aduna, iar ca treaba sa mearga ca pe roate, cap de coloana in cambuza din imediata vecinatate a pravaliei cu carnati este nimeni altul decat domnul T. Nu-i spun numele intreg, cu PURe conotatii priapice, tocmai datorita stimei pe care o port menirii sale profund umaniste - aceea de a mai inviora peisajul destul de anost si lipsit de surprize al vietii politice de Bahlui. Cumva imi si place acest domn T. Suna frumos, ca-n best seller-ul lui Kafka. Asemeni personajului principal din "Procesul" - domnul K - exista si langa carnataria din buricul Iasului un domn T. Similitudinea dintre cei doi pare bizara, dar si asta este o taina pe care numai Cel de Sus o poate patrunde. E drept ca domnul T, in ciuda numelui priapic pe care nu-l pronunt dintr-o ipocrizie pudibonda, nu prea patrunde mare lucru. De multe ori nu patrunde nici ce spune. Dar nu asta are importanta! Important este altceva. Asemeni domnului K, prizonier al unei panze de paianjen tesute de lumea tribunalelor, domnul T este prizonierul propriei neputinte de a fi bagat in seama. Totusi, o fantezie tembela a sortii a facut ca de la o vreme sa fie reprezentantul unic al unor oameni care nici ei nu-l baga in seama, pentru ca de multe ori nu se baga in seama nici pe ei insisi. In schimb, ii baga in seama pe altii. Asa au descoperit in curtea vecinilor ravnita capra legislativa a luptei impotriva cor