Zicala "Daca taceai, filozof ramaneai", se aplica foarte bine si la medicamente. Autoritatile nu au un mod mai eficient de a-si pune lumea in cap decat prin acordarea si apoi retragerea unor drepturi. Zicala "Daca taceai, filozof ramaneai", se aplica foarte bine si la medicamente. Autoritatile nu au un mod mai eficient de a-si pune lumea in cap decat prin acordarea si apoi retragerea unor drepturi. In 2002, a plouat cu cadouri: compensarea la pretul de raft, liste de gratuitati din ce in ce mai consistente, produse de lux din ce in ce mai accesibile. Plus relaxarea franelor la cheltuielile din spitale, cu o grabita trecere a lor in proprietatea consiliilor orasenesti, pe final de an. Bilantul: depasirea consumului cu sume cuprinse intre 50 la suta (cei cumpatati) si 200 la suta (cei cu proptele politice). Confruntat cu rigorile FMI si cu ceva probleme pe la Pensii, Bugetul n-a mai sarit, ca turcul, sa plateasca datoriile. A urmat o grava criza a farmaciilor, iar autoritatile au fost obligate sa revina la vechiul sistem de compensare si la o lista mai stransa de gratuitati. Nemultumirile publicului au ramas, ca si regretul Puterii, care s-a legat la cap fara sa-i ceara nimeni acest lucru. Macar daca 2002 ar fi fost an electoral, era de asteptat darnicia, regretata apoi in 2003. Intelepciunea populara n-a fost inteleasa nici dupa contactul dur cu grinda de sus. Autoritatile, Minister si Casa, au dat vina pe medici si pe directorii de spitale. Cuvintele lor au capatat greutate prin forta autoritatii publice si au starnit ecou. Se sustinea ca directorii de spitale au facut datorii nejustificate, ca medicii de familie au prescris medicamente cu nemiluita si se promiteau nume, arestari, demiteri spectaculoase. Dupa cum merg lucrurile in tara noastra, aceste acuzatii sunt credibile. Dar trebuie si dovedite. A face astfel de afirmatii, fara sa ai capacitatea si decizia de a