Proprietatea publică este ca o haină pe care sînt aplicate multe buzunare. Făcînd scurtă la mînă de la mutatul palmei dintr-un buzunar în altul, reprezentanţii numiţi de aleşi au găsit soluţia: mutatul buzunarului. Din buzunarul public în buzunarul privat prin buzunarul personal. În conformitate cu prevederile articolului 3 din "Legea nr. 213/1998" privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, domeniul public al statului este alcătuit din acele bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sînt de uz sau de interes public şi sînt dobîndite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege. Prin urmare, sînt obiecte ale dreptului de proprietate publică: bunurile declarate ca atare prin lege, prin dispoziţii exprese; bunurile care prin natura lor sînt "bunuri de uz public" şi bunurile care prin natura lor sînt " bunuri de interes public". Bunurile de uz public sînt acele bunuri care prin natura lor sînt de folosinţă generală, cum ar fi: pieţele, podurile, fîntînile, parcurile publice, cimitirele etc. La aceste bunuri au acces toţi membrii societăţii. Bunurile de interes public sînt acele bunuri care prin natura lor sînt destinate pentru a fi folosite sau exploatate în cadrul unui serviciu public, pentru realizarea unor activităţi care interesează întreaga societate sau o colectivitate, fără a avea acces la folosinţa lor concretă şi nemijlocită orice persoană sau toate persoanele, cum sînt: căile ferate, reţelele de distribuire a energiei electrice, dotările tehnico-edilitare, clădirile şcolilor şi spitalelor, teatrele şi muzeele statului, bibliotecile de stat, clădirile autorităţilor statului şi altor instituţii de stat etc. Încadrarea unor asemenea bunuri în categoria celor de uz public ori de interes public se face, în funcţie de natura şi afectaţiunea lor, de către organele de stat sau, după caz, ale unităţil