Discreţia solidarităţii

intelectuale * Excelent numărul 529 cu titlul "Solidaritatea intelectuală" scris cu litere de-o şchioapă, negru pe alb: măcar să rămîne pe hîrtie dacă lipseşte total şi cu desăvîrşire. În fine, aproape cu desăvîrşire, căci din solidaritate intelectuală îl tot invit pe domnul Cristian Ghinea să petreacă o vacanţă la Zürich. Nu-l cunosc decît din scris. Refuză politicos, probabil se teme - îmi spune un fost coleg de facultate - fiind o persoană publică. Mai spune colegul precum că oamenilor le este frică că-şi pierd pîinea - medicii în general şi alţii care se tem să vorbească... Nici frica nu mai e ca altădată. Cel mai mult mi-a plăcut textul domnului Stelian Tănase din pagina nouă, realizată de Magdalena Boiangiu. Evident că nu sînt solidară în jos de pagină cu David Lodge - un gogoman, care susţine că preferă Europa de Est comunistă! Fiind bărbat, domnul Lodge n-a făcut nici un chiuretaj pe masa de bucătărie şi probabil că nu are nici un prieten blagoslovit cu o hepatită C în spitalele comuniste: nu toată lumea se tratează la Elias, iar dacă privilegiaţii vechi şi noi, mereu cam aceiaşi, au ghinionul de-a avea un accident pe şoseaua Alexandria... nu mai apucă s-ajungă cu toţii la Elias. * Într-adevăr îmi dă de gîndit solidaritatea intelectuală: am trimis un articol la un ziar, din solidaritate, dar n-a trecut. Tema era fierbinte şi redacţia tot din solidaritate, l-a "clasat". La urma urmei de unde atîta solidaritate? Personal mă simt din ce în ce mai puţin solidară, iar oamenii cu care am o complicitate adevărată sînt puţini. Cred că solidaritatea intelectuală şi solidaritatea în ??? (n. red.: lipseşte un rînd din fax!) oamenii sînt preocupaţi de ziua de mîine. Este o iluzie solidaritatea săracilor. Intelectualii, adevăraţii intelectuali din România o duc greu - cu excepţia a două, trei cazuri. Un medic primar are un salariu de 3