"Mi-aţi dat telefon astăzi. Iată reacţia inconştientului meu. Eu lucrez cu timpii solari. Eu nu mut ceasul niciodată. Vreau să am ritmul soarelui şi al pămîntului. Uitaţi, la un timp după telefon, între 17 şi 41 de minute şi 18,07, subconştientul mi-a dictat o poezie: «Semnal de pe planeta cu alte continente Pe care vag le poartă eclecticu-mi atlas O pagină cu ouă, măturători şi mente Dileme cît cuprinde bucureşteanul pas Dar cum la analiză trecînd atîtea site Tematici prelucrate în jocuri de limbă Apare iar nuanţa fatidicei ursite Că voi lăsa PRUDENŢA pe talerul de gaj Oricum reglată arma îşi va proba iar tirul Cu bule de cuvinte ce vor orna Potirul.» Poezia va apărea în volumul Bradul vîrstei verde, dedicat fiului meu Alcor. Să v-o traduc: semnalul, adică telefonul dat. Planeta sînteţi dumneavoastră cu Iaromira. Nu v-am văzut de ani de zile, vag le poartă atlasul, atlasul meu psihic. Sînteţi vagi, deodată ne întîlnim. V-am citit: aveţi o pagină întreagă cu ouă, măturători şi Iaromira cu plante medicinale. Bucureşteanul pas, înseamnă firul articolelor dumneavoastră, legat de Bucureşti. Dar analiza, adică miile de celule nervoase prin care informaţia a trezit o emoţie, o speranţă, pune frînele cunoscute, în mod normal înveţi din experienţă şi eşti prudent, dar cînd observi că prudenţa prea multă iarăşi strică, atunci îndrăzneşti, mergi mai departe spre a fi acum liber. Ce facem acum, discuţia, ca o şampanie spumoasă, bulele. Viaţă programată: muncă, cultură, creaţie, mîncare, dă această inspiraţie. Programînd, nu vă daţi seama cît de multe lucruri poţi face. Dacă-l exploatăm aşa cum e dotat creierul, noi ar trebui să fim zei. Sîntem culţi. Prin cultură eu înţeleg introducerea de cunoştinţe în această batoză care este creierul. Eu sînt născut pe 1 ianuarie, şi mi-am dat seama cît de mult am depins de interconexiuni... am studiat genealogia pentru a-mi cunoaşte