Romanul Orele, apărut recent la Polirom (traducere de Magda Teodorescu) narează, printre multe altele, cîteva "fericiri" ale eroinelor - dacă e să păstrăm terminologia iniţiată în precedentul bazar. Şi asta în ciuda aparenţei sumbre, a abandonărilor de copii, a incertitudinilor sexuale, a personajului bolnav de SIDA, a morţii lui şi a Virginei Woolf. Ca şi în alte romane bine scrise ale epocii contemporane, scriitura fermecătoare şi exactă (în sens de adecvată mesajului) estompează sumbrul conţinutului. Un personaj precum Clarissa Vaughan, eroina interpretată de Meryl Streep în filmul cu acelaşi nume care rulează pe ecrane, este o consumatoare de fericiri. Fericita ei natură salvează romanul de eticheta "pesimist". Clarissa Vaughan chiar se ruşinează de firea ei fericită, de capacitatea de se bucura de lucrurile fireşti din jurul ei, de viaţă, pînă la urmă părîndu-i-se că, astfel, se dovedeşte prea simplă: "Ce înfiorare, ce şoc, să trăieşti într-o dimineaţă de iunie, înfloritoare, scandalos de privilegiată, doar cu o cumpărătură simplă de făcut. Ea, Clarissa Vaughan, o fiinţă obişnuită (de ce să mai încerci s-o negi la vîrsta asta?) are de cumpărat flori şi de dat o petrecere." Clarissei îi place frumuseţea, şi o declară direct, simplu, iubitului ei din tinereţe, Richard, pentru care toate lucrurile sînt mult mai complicate. "Ea, Clarissa, nu era sortită să aibă parte de o căsătorie dezastruoasă sau să cadă sub roţile trenului. Era sortită să farmece, să prospere." Moartea îi va reveni lui Richard, autorul, precum şi Virginiei Woolf, autoarea din alte ore, care a scornit, de fapt, personajul Clarissa Dalloway (aşa cum Richard a poreclit-o pe Clarissa Vaughan). Eroinei Clarissa îi va reveni destinul fericit, şi, din altă perspectivă, banal, de a trăi şi de a fi fericită - destin de care nu se vor putea bucura nici autorea

şi nici cititoarea (Laura Brown,