Din anul 868 si pana in primii ani ai mileniului trei s-a scurs destul din caerul vietii. In China, in acest an, prin lipirea a sapte file s-atiparit prima carte. A urmat aparitia, in 953 a operelor lui Confucius, iar in 1038 mesterul Pi Shang a inventat suportul de lemn pentru fiecare litera si, astfel, tipografia. Am facut aceasta incursiune la origini, ca autor de carti si, mai ales, ca cititor de p.p.p. (pasiune, profesie, placere). Cartea (citita si data mai departe - pe ea ca obiect si invatatura ei ca bogatie spirituala) ramane unul dintre miracolele umanitatii. S-au creat vorbe frumoase si adevarate despre carti, stiinta de carte si carturari. Bibliotecile sunt locurile in care se stocheaza “apele vietii” si din care se-nfrunta osarduitorii intru spirit. Nu exista (n-ar trebui sa existe) casa fara biblioteca. Mi-a spus acest adevar (imperativ) invatatoarea din anii prunciei (care m-a dat exemplu ca mi-am creat prima biblioteca - un raft cu cateva carti jerpelite, care-a-ncaput la capatul patului din odaia in care ne-am dus inceputurile traiului catespatru ai mei!). O colectie de carti trebuincioase, nu o mobila cu efect estetic! Inceputul noului ev (postceausist) sta sub semnul daramarii si incendierii unei biblioteci de renume. Au murit atunci, a doua oara, mari creatori ai tarii si ai lumii, a caror opera originala si valoroasa a pierit in flacari. Potentatii democratiei s-au dovedit sensibili si binevoitori. Au reparat asezamantul si, ei insisi, au pus mana pe condei scriind si scotand carti. Nu e rau. Nici foarte bine nu e, caci cartea trebuie sa fie copilul unor parinti talentati si inzestrati cu har divin. Astfel, si-n acest domeniu, se nasc handicapati, monstri, starpituri. Din anul 868 si pana in primii ani ai mileniului trei s-a scurs destul din caerul vietii. In China, in acest an, prin lipirea a sapte file s-atiparit prima carte. A urmat aparitia,