Lumea intreaga este doar o scena.... Teatrul a ajuns, ca si poezia, o Cenusareasa a vietii publice. Putini sunt cei care mai merg din pasiune la teatru. Putini sunt cei care-l mai fac cu pasiune. E de inteles, cata vreme intr-o zi de viata politica si publica se face mai mult teatru ca in do...
Lumea intreaga este doar o scena...
Teatrul a ajuns, ca si poezia, o Cenusareasa a vietii publice. Putini sunt cei care mai merg din pasiune la teatru. Putini sunt cei care-l mai fac cu pasiune. E de inteles, cata vreme intr-o zi de viata politica si publica se face mai mult teatru ca in doua stagiuni. Pentru ca politicienii au atatea roluri pe care le joaca dupa ureche, artistii au cam ramas fara paine. Descurcaretii si-au schimbat registrul. Nu mai joaca teatru antic, ci clipuri publicitare. E firesc. Reclamele la margarina sau la salam afumat sintetizeaza mai bine conflictele si ideile perioadei prin care trecem. Celor care tin inca la meserie le-au mai ramas cateva scene prafuite, unde lumea nu vine de cele mai multe ori decat din snobism. Daca actorilor de meserie nu le merge prea bine, Tipatestii, Catavencii, Agamitii si Ipingestii de pe prima scena a tarii, Parlamentul, o duc de minune. Dau replicile la timp, cum le cer regizorii, au prezenta de spirit, simt de vedeta, li se publica pozele pe prima pagina a ziarelor, uneori la rubrica de scandal, primesc onorarii mari de spectacol. Au masini performante cu care-si cara visurile si replicile dintr-un mandat intr-altul. Sunt actori mediocri, dar realizati. In teatru bulevardier. Trupele de actori strabat orasul pe bulevardul care trece de la Palatul Victoriei, pe langa Sala Senatului pana la Camera Deputatilor.
Dar teatru se face si in inchisoare. S-au umplut aresturile, spitalele, salile de judecata si birourile de ancheta ale Procuraturii de simulanti. Nu oricui ii da mana sa simuleze. Trebui
