M-am trezit din somn tresărind, ca un hoţ aţipit prins de un puşti venit să vadă de casă. Numai că nu era un puşti, ci un cîine lătrător, iar eu eram la etajul al şaselea al Rex Hotel, în concediu. - Al cui e cîinele ăsta? - am răcnit. - De unde vrei să ştiu eu? - răspunse Laura. Sîntem la hotel. Cîinele tot latră. Era dulăul melodios din Sutter Street. Pe urmă, am băut lapte în ceaţă, lîngă intrarea dinspre Fulton Street în Golden Gate Park, şi doi Dachsund mititei au dau buzna prin visările noastre cu lătrături groase de copoi. Stăpîna lor, o doamnă corpolentă cu un aer extra-serios de proprietăreasa de casă de raport cu zece etaje, trăgea scurt de lese. Chiar şi Laura, a cărei dragoste pentru cîini nu cunoaşte limite, a şovăit puţin. Şi şi-a spus că poate dorinţa ei de a avea un Dachshund în viitor nu este poate cea mai înţeleaptă. Eu mi-am apucat strîns volumul de Dashiel Hammett. Am stat un pic pe bolovanii de la ruinele Suthro Baths şi am trecut de focile lătrătoare de la Seal Rock. Locul are un lugubru aer lătrător. Nu poţi vedea focile prin ceaţă, dar ştii că sînt acolo. Suthro Baths a ars pînă în temelii în 1996. Am cumpărat o vedere, înfăţişîndu-le înainte de dezastru. Opulente. Baronii furtului duseseră trai dulce înainte de incendiu. Cărarea prin Golden Gate este lungă şi întortocheată, curgînd printre năsturaşi în floare şi cîmpuri de maci rupe ici şi colo de crini albi şi trandafiri sălbatici. Din cînd în cînd, apăreau în faţa noastră cîini, urmaţi de alergători în colanţi de lycra. În umezeala răcoroasă de sub eucalipţi, efemeride pufoase dansau scurt şi dispăreau. - Ce sînt astea? - întrebă Laura, născută prea tîrziu pentru a le cunoaşte originea. I-am explicat. Cu mult timp în urmă, cînd hippioţii au venit pe aceste locuri în căutarea paradisului, au avut viziuni foarte complicate. Unele dintre lucrurile pe care le-au întrezărit în ţesătura