Festivalul Transilvania (2) Săptămîna trecută am vorbit despre un film numit Lilya 4-Ever, cel de-al treilea lung-metraj al regizorului suedez Lukas Moodyson, care n-are încă 35 de ani, dar este deja un maestru (a spus-o Ingmar Bergman). Moodyson nu este unul dintre oamenii care împing cinematograful înainte; aceia sînt de obicei "copiii teribili", "sabotorii perverşi", "teroriştii kamikaze" - specii reprezentate foarte bine de Lars von Trier. Specia căreia îi aparţine Moodyson poartă un nume mai puţin răsunător: e un umanist. Dar oamenilor ca el li se datorează pămîntul ferm de pe care copiii teribili încearcă să-şi ia zborul; şi oamenii ca el sînt, în ultimă instanţă, mai uşor de iubit (putem fi siguri că ne iubesc la rîndul lor). Cele trei filme ale lui Moodyson au fost prezentate recent la Cluj, la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF), în secţiunea "3 x 3 / 3 regizori & 3 filme" (ceilalţi doi fiind Pedro Almodóvar şi Lucian Pintilie). Al naibii Âmâl / Fucking Âmâl (1998) se prezintă modest ca un alt film despre problemele adolescenţilor, pentru ca apoi să se detaşeze de majoritatea celorlalte prin empatia sa, prin ştiinţa sa de a-şi lua în serios personajele fără a-şi pierde hazul şi de a face haz fără să uite că adolescenţa e o treabă serioasă pentru cei implicaţi şi încurcaţi în ea, prin perfecţiunea emoţională pe care o atinge în anumite momente. Împreună / Tillsammans (2000) este o comedie plasată într-o comunitate hippioată din Stockholmul anilor '70, unde Moodyson găseşte un echilibru sublim între ce e de rîs - ideile creţe despre politică şi sex, despre igienă şi nutriţie - şi ce nu e de rîs - visul de a trăi fără să faci ce nu-ţi place şi fără să faci rău, credinţa că, pînă la urmă, oamenii pot fi fraţi, măcar la cafeaua de dimineaţă sau la meciul de fotbal din curte. În Lilya 4-Ever (2002) - care, din păcate, n-a putut fi văzut şi