Petre Grigoras este renumit in intreaga tara pentru talentul sau de a sculpta. Cu rabdare, migala si multa daruire, el transforma orice bucata de lemn intr-o adevarata opera de arta. De la toate concursurile la care a participat s-a intors acasa cu premii, impunindu-se chiar si in fata maramuresenilor de la Firiza, care sint recunoscuti pentru maiestria lor. Singura parere la care tine cu adevarat, atunci cind este vorba de sculpturile sale, este cea a sotiei, Moata, cum o alinta el. Daca Moata isi da OK-ul, artistului nu-i mai pasa si de alte pareri. Lemnul preferat al lui Petre Grigoras este teiul, deoarece nu are fibra, se lucreaza usor si poate fi foarte fin slefuit.
Nea Petre a marturisit ca si-a descoperit talentul de a sculpta in lemn in urma cu 30 de ani, pe vremea cind era maistru la IMM Craiova.
„Intr-o zi, un coleg lacatus se juca cu un briceag cu lama rupta. Eu i l-am cerut si am inceput sa cioplesc intr-o bucata de lemn de fag. Fara sa-mi dau seama, am facut un om cu o basca pe cap. Il mai am si acum, se joaca nepotu-meu cu el. Atunci mi-a zis unu’, Stefan Mititelu, pictor amator si el, «ba, apuca-te de sculptura, ca ai talent, nu gluma!». Si uite asa a inceput totul“. In familia Grigoras, Petre nu este singurul artist. Fratele si fiica sa cocheteaza de mai multi ani cu pictura, iar lucrarile lor sint de o deosebita frumusete.
„Pe la vreo cinspe ani m-am apucat si eu de pictura. Faceam reproduceri dupa tablouri celebre, insa nu prea aveam talent“, a spus sculptorul. Si ca orice artist care se respecta, nea Petrica are si un critic de arta. „Nici o lucrare nu o pot considera terminata pina cind nu-mi spune criticul meu de arta, Moata, sotia mea, ca este bine. De peste 40 de ani, de cind sintem impreuna, in tot ceea ce fac, ea este criticul meu cel mai bun“, a spus cu mindrie nea Petrica.
Artisul poarta in suflet si o mare m
