— Considerati ca intrarea in vigoare a uneia dintre cele mai controversate legi ale anului - noul Cod al Muncii - poate fi conceput ca o victorie a sindicalismului, ca o masura populista? — E de ajuns sa vedem, facand revista presei, ca patronatele protesteaza, in timp ce sindicatele cer sa nu se schimbe nici o litera. Este un Cod al Muncii care priveste prin prisma sindicatului si al angajatului, lasand angajatorul la cheremul salariatului. Sunt anumite lucruri care tin de demnitatea functiei de angajator, de riscurile pe care un angajator si le asuma si mie mi se pare ca amestecul sindicatului in strategia firmelor e excesiv si arata ca acest Cod al Muncii incearca sa fie de fapt un instrument de rezistenta al vechilor mentalitati intr-o economie care merge inainte. Pe scurt, trebuie categoric schimbat si relatiile de munca puse pe baze normale. — E adevarat ca aceasta noua legislatie din domeniul muncii contribuie la cresterea fiscalitatii, a impozitelor, considerate si asa excesive? — Acest nou Cod al Muncii adauga niste elemente de natura birocratica si, ca peste tot, birocratia naste fiscalitate. — Nu este deci, in opinia dumneavoastra, un pas spre armonizarea si simplificarea relatiilor de munca, asa cum sustinea ministerul... — In orice caz nu este menit sa duca la simplificare, la descentralizare si la stabilitate. Va naste procese, va naste birocratie, va face din nou ca munca sa fuga de sub evidentele fiscale. Deci este daunator. — Peste trei milioane de conventii civile trebuie sa se schimbe in contracte de munca. Cum e greu de crezut ca bugetul statului se va imbogati peste noapte cu trei milioane de contribuabili, credeti ca vom asista la o crestere fara precedent a muncii la negru? — Eu cred ca munca la negru este numai o consecinta a fiscalitatii. Daca s-ar cobori povara fiscala de la 52% la, sa zicem, 20% munca la negru nu s-ar mai practica. S