Cornel Mihai UNGUREANU

Pasii sarpelui

Prefata de Liviu Antonesei, Editura T., Iasi, 198 p., f.p.

Cornel Mihai Ungureanu a debutat editorial anul trecut cu un volum pe suport electronic – Treptele din fata casei – aparut la Editura LiterNet. De citiva ani voiajeaza frecvent in galaxia Guttenberg publicind proza si articole in Vatra, Ramuri, Mozaicul, Dilema, 22, Asalt, dar este si un asiduu internaut, colaborator al revistei Norii, redactor la Respiro, semnatarul unei rubrici saptaminale in Atelier LiterNet.

Prozatorul se misca sincron cu „spiritul vremii“. „Conectat“ la prezent, nu este insa si un prizonier al acestuia. O dovedeste volumul publicat de curind, Pasii sarpelui: actual si retro in aceeasi masura, preocupat de virtual si de real, de miraculos si de psihologie. Speculatiile, fictiunea, personajele cyber (dinpreuna cu discursul hard de rigoare), foarte à la page, sint straine acestui tip de proza pentru care cyberspatiul si lumea tehnologiei ultra(post)moderne nu reprezinta atit niste realitati miraculoase, cit realitati pur si simplu – sint implicate intrucitva in text si in poveste, insa, in orice caz, nu in firul lor se tese fictiunea, nu ele se situeaza in miezul imaginarului prozastic.

Pasii sarpelui, un mic roman construit din cinci capitole-povesti – care pot fi citite independent si, cel putin la o prima privire, intr-o ordine aleatorie, dar care concentreaza cam aceleasi destine, situatii, simboluri, vazute de fiecare data dintr-o perspectiva schimbata – releva reale disponibilitati de a recupera structuri prozastice oarecum compromise in literatura romana a ultimelor doua decenii. Textul devine din nou mai simplu, se reincarca acum cu substanta semnificanta, se reataseaza de extratextual. Pasii sarpelui sta sub zodia reabilitarii (general)-umanului, a povestii si a simbolului. Asupra fericitei rei