Unii detinatori de unitati de fond la FNI au interpretat eronat articolul 14 din Legea nr. 333/2001, informeaza Autoritatea pentru Valorificarea Activelor bancare (AVAB). Acestia considera ca AVAB ar trebui sa plateasca, la simpla cerere, sumele reprezentand contravaloarea unitatilor de fond, in locul FNI, invocand decizia civila nr. 1323/01.03.2001 a Curtii Supreme de Justitie (CSJ). Prin decizia respectiva, CSJ a respins recursul formulat de CEC si Ministerul Finantelor impotriva deciziei civile nr. 3030/25.10.2000 prin care Curtea de Apel Bucuresti respingea, la randul sau, apelul formulat de aceste parti impotriva sentintei civile nr. 4516 pronuntate de Tribunalul Bucuresti (TMB) la data de 25.07.2000. In temeiul articolului 14 amintit, AVAB s-a subrogat in toate drepturile si obligatiile CEC SA decurgand din contractul de fidejusiune/cautiune incheiat cu FNI si SOV Invest SA (inclusiv in calitatea procesuala a acestei societati bancare in toate litigiile avand ca obiect valabilitatea sau executarea acestui contract). Singurul efect juridic al deciziei invocate de catre conducatorii asociatiilor investitorilor este ramanerea irevocabila a sentintei definitive nr. 4516/25.07.2000, prin care TMB a respins cererea formulata de CEC, de constatare a nulitatii absolute a contractului de fidejusiune/cautiune, informeaza AVAB.

Daca un contract nu este nul absolut nu inseamna ca poate fi pus in executare in orice conditii. De altfel, nici instanta suprema, nici celelalte instante nu au dispus nici o masura in privinta punerii in executare de catre CEC a contractului de fidejusiune/cautiune incheiat de Camenco Petrovici cu FNI si SOV Invest SA. Autoritatea reaminteste ca obiectul acestui contract este garantarea platii valorii de rascumparare a unitatilor de fond “... atunci cand se constata imposibilitatea de plata datorata riscurilor la care sunt supuse fondurile