La centenar, numele 1ui Victor Brauner se afla asezat la loc de cinste in lumea modernitatii, azi devenita „clasica“. Clasica in comparatie cu avalansa de propuneri postmoderne ale artei multimedia. Victor Brauner nu este un precursor al ei – spre lauda lui. As spune chiar ca este unul dintre cei care au imprimat o substanta completa modernitatii si avangardei de altadata, infratind-o cu literatura si chiar cu unele discutii ale antropologiei si filozofiei.
Considerat un reprezentant din cei mai caracteristici ai suprarealismului, Victor Brauner nu este totusi numai atit.
Spre deosebire de Yves Tanguy, de Salvador Dali, de Magritte si Delvaux, care se desfasoara numai in cadrul unei realitati secunde, Brauner este mult mai apropiat de Max Ernst, cu care a si colaborat la importante ilustratii de carte. Ca si Max Ernst, el asociaza explorarile in realitatea secunda cu moduri expresioniste de a prezenta realul, dar si cu gustul ordinii si al geometriei de viziune constructivista. Prima perioada bucuresteana este evidenta in acest sens. In acelasi sens apare faza cézanniana, cu cele trei peisaje dobrogene, doua din colectia Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania si unul din colectia Ion Buza.
Dar fiindca vorbim de perioada de lucru din Romania, trebuie mentionat faptul ca, fara exceptie, operele create in Romania ori vindute sau daruite la Paris, pentru Romania, sint mai discrete, nu au pronuntatul caracter erotic pe care-l au foarte multe dintre operele colectiilor pariziene. De o semnificatie complexa sint operele de dupa 1955-1956, in care se accentueaza preocuparile antropologice (este, de fapt, o tendinta mai generala in arta – de care, la noi, tine si viziunea fazei totemice a lui Tuculescu). Frecventa motivului ochiului ca motiv decorativ-expresiv, simbolurile cabalistice in varianta hasidica, uneori chiar in opere mai timpurii (
