Statuia si revolutionarii - asa se intituleaza un articol al importantului filosof german Jürgen Habermas, aparut acum o luna in ziarul Le Monde si reprodus in traducere de 22 (nr. 689). Statuia este a lui Saddam Hussein - simbolul unui regim tiranic si criminal - doborata de americani in entuziasmul populatiei Bagdadului pe 9 aprilie. "Revolutionarii" sunt - cine ar fi zis-o? - Paul Wolfowitz sau Donald Rumsfeld, neoconservatorii americani, aflati in spatele atacului impotriva Irakului. Termenul "revolutionar" are aici o conotatie echivoca: nu-i rau ca "revolutionarii" au demolat "statuia", dar "revolutia" si mai ales exportul ei - sugereaza Habermas - starnesc aprehensiuni. S-ar parea - te poti gandi - ca alaturi de mai vechile revolutii comuniste, fasciste ori islamice, mai avem inca una - cea neoliberala. Si asta - lasa sa se inteleaga filosoful - nu-i deloc in regula.

Trei lucruri, in esenta, vine sa ne spuna ganditorul german in acest articol: mai intai, ca eliberarea Irakului de sub un regim criminal nu justifica a posteriori un razboi care a violat regulile dreptului international validat de ONU (cu atat mai mult cu cat nu s-au gasit faimoasele arme de distrugere in masa): prin razboiul din Irak, Statele Unite "au renuntat la rolul de putere in masura sa garanteze aplicarea dreptului international. Mai grav chiar, ele ofera supraputerilor viitoare un exemplu dintre cele mai rele. Sa nu ne amagim: autoritatea normativa a Americii este ruinata".

In al doilea rand, universalismul neoliberal pe care se pare ca vor sa-l impuna "revolutionarii" de la Washington este discutabil pragmatic si contestabil etic: cum se poate impune cu forta liberalismul unor culturi diferite de cea occidentala? "Exigenta universalista de validitate pe care Occidentul o leaga de Ťvalorile sale politice fundamentaleť nu trebuie in nici un caz confundata cu pretentia impe