Cresterea puternica a euro in fata dolarului in ultimele luni pe pietele de schimb internationale a uimit pe multi, a intrigat pe si mai multi si, in orice caz, a produs mari bulversari in relatiile comerciale si financiare internationale. Marfurile americane au devenit mai ieftine, exporturile din SUA mai competitive, ajutand substantial corectarea masivelor deficite comerciale americane. S-ar parea ca, dintre cei doi piloni pe care se sprijina, America a ales, cel putin pentru un timp, consolidarea celui comercial, chiar daca in schimb trebuie sa accepte slabirea celui financiar, a carui osatura o constituie un dolar puternic.
Ceea ce America pierde insa in plan financiar - unde oricum suprematia SUA este coplesitoare - reprezinta cu mult mai putin decat castiga in plan comercial, mai ales ca un dolar slab constituie o presiune teribila asupra vest-europenilor in actualul context economic si politic. Deoarece, pentru acestia, un euro prin comparatie prea puternic inseamna un dezavantaj comercial sever, intr-atat incat pentru o schimbare sunt gata si la concesii politice.
In Romania, cresterea euro fata de dolar a starnit atatea pasiuni de parca Romania s-ar afla in centrul incrucisarilor de afaceri mondiale, si nu la una din periferiile uitate ale acestora. In conditiile in care romanilor le lipseste si cea mai insignifianta capacitate de influentare a raporturilor dintre euro si dolar, agitatia nu a putut proveni decat din absenta unei pregatiri cat de cat sumare in fata oscilatiilor monetare de pe pietele internationale, altfel fapt curent pe acestea.
De mirare insa n-ar fi! Jumatate de secol, in conditiile inconvertibilitatii leului, nu prea conta nimic din ceea ce se intampla pe pietele monetare internationale. Iar, de cand cu interschimbabilitatea leului in alte valute, dupa 1991, nu s-a cunoscut, de fapt, decat un singur traiect: prabusir
