Spectacolele de dans de la Teatrul Odeon se succed uneori în ritm alert. La această scenă de teatru, deschisă şi dansului, apelează diferite companii, şcoli de coregrafie şi organizatori de festivaluri de dans, dar pilonul principal al acestor manifestări, rămân serile de dans pe care le organizează Răzvan Mazilu de două stagiuni, cele din acest an intrând chiar în repertoriul teatrului. Suita lor din această stagiune a ajuns, la cel de al treilea program, oferit unor coregrafi de dans contemporan, doi dintre ei, Mihai Mihalcea şi Florin Fieroiu, deplin afirmaţi, iar cel de al treilea, Ioana Macarie, aflându-se la început de drum, către afirmarea deplină.

Mihai Mihalcea face parte din generaţia ajunsă la maturitate artistică şi deci la plenară conturare de sine, generaţie care, date fiind condiţiile precare ale desfăşurării vieţii noastre artistice, şi-a găsit şi îşi găseşte, în continuare, mult mai multe posibilităţi de a-şi pune în operă ideile înafara spaţiului cultural românesc decât înlăuntrul lui. Un exemplu îl constituie chiar piesa coregrafică prezentată în cadrul programului Dans la Odeon. 3, un solo conceput şi interpretat de coregraf, Memorie de vânzare (copilărie indusă). Publicul românesc vede abia acum lucrarea, exact după un an de la data la care ea a fost concepută, în aprilie-mai 2002, în timpul unei rezidenţe care i-a fost oferită la Tanzquartier din Viena, în urma unei selecţii internaţionale la care a participat. Piesa coregrafică este în consecinţă şi o producţie internaţională: M(ihai) M(ihalcea) Solitude Project, Centre National de la Danse Paris, Theorem. Sol. East, Centrul Multi Art Dans din Bucureşti şi Internaţionale TanzFest din Berlin.

Solo-ul urmăreşte, ca idee, eliberarea din memorie a unor foarte îndepărtate impresii sedimentate cândva acolo, în copilărie, precum amintirea unei elegante perechi de pantofi ai mamei