Îmi mărturisesc păcătuirea: deunăzi gândeam în loc să muncesc, de pildă bătând cuie pe unde s-o nimeri. Şi, cum gândeam, mi-a venit în minte o poveste veche care mi s-a părut instructivă. S-a întâmplat cam în anul 70 i.d.Cr. Până de curând Roma fusese sub dictatura lui Sulla, o dictatură dură care favorizase o oligarhie hrăpăreaţă. După retragerea dictatorului în anul 80 şi moartea sa în 78 sistemul s-a relaxat, dar facţiunea care-l susţinuse a păstrat poziţii dominante în stat. Între cei care sprijiniseră dictatorul s-a aflat şi Caius Verres.

Cvestor, adică funcţionar public însărcinat cu finanţele, ales cu sprijinul adversarilor lui Sulla, n-a avut nici o ezitare să-i abandoneze pe aceştia şi să treacă, fireşte şi cu banii pe care-i administra, de partea celorlalţi în anul 82. În 79 se afla în provincia Cilicia ca legat al propretorului Dolabella, adică a guvernatorului. Cu această ocazie el înlesneşte în chip interesat o vânzare importantă imobiliară în oraşul Milet în favoarea unor trimişi ai regelui Mithridates, cel mai activ şi periculos adversar al Romei în epocă; cu alte cuvinte, vânzarea constituia un act de trădare. În 74 Verres devine pretor urban, adică demnitar însărcinat cu judecarea proceselor între cetăţeni romani. În această calitate el a adoptat o jurisprudenţă insolită care se mai şi modifică în funcţie de capriciile amantei sale, Chelido, şi care-i permitea câştiguri importante de pe urma proceselor. După încheierea mandatului în anul 73 el devine propretor al Siciliei, cea mai importantă provincie a Romei în acel moment. Aici şi-a dovedit din plin Verres "calităţile": Sicilia s-a transformat în prada sa: procesele se vindeau pe sume importante, funcţiile erau de vânzare, comerţul cu grâne se făcea în funcţie de interesele sale, taxele se percepeau sau se inventau după bunul său plac, vămile erau eludate pentru a-i asigura mai mari câş