Evocările mele conţine întîmplări care nu se derulează cronologic, ci aşa cum ies la iveală, după cum mi le amintesc, odată mai pregnant, altădată consemnînd la întîmplare ceea ce a căpătat forţă mai multă şi un conţinut apărut cu o semnificare mai bogată de trăiri, demne de a fi evocate la un moment dat.

Devotata Roza consemnează cuvînt cu cuvînt ceea ce eu dictez şi se creează în adîncul imaginaţiei mele devenită vie, activă, resuscitată din adormirea ei, împodobită de originalitatea expresiilor grăitoare, care se ivesc din vorbirea mea spontană, încărcată de metafore, pe care o transmit ei cu ochii închişi, fără nici o eludare a vreunei expresii ce îmi aparţine, alcătuind rememorarea unor trăiri din trecutul meu.

Transplantată din vechiul burg transilvan, adaptarea mea la viaţa trepidantă a Capitalei a durat mulţi ani. Rapiditatea cu care se desfăşura viaţa în general, o receptam de departe, închisă în interiorul proaspetei mele căsnicii, desfăşurate într-un anumit ritual. În vremea aceea întreaga capitală se pregătea cu frenezie să evadeze la munte sau la mare. La modă devenise Balcicul care căpătase notorietate şi datorită reginei Maria, care îşi petrecea vacanţele în reşedinţa ei estivală de acolo.

Se ridicaseră pe malul aşezării dobrogene clădiri pitoreşti şi altele extravagante ca arhitectură, ca acea casă care reproducea forma unui vapor. În special artişti, pictori sau persoane care făceau parte din mondenitatea Capitalei ocupau însoritul ţărm al Balcicului aşezat sub straja promontoriului existent la o apreciabilă distanţă de ţărmul mării. Bineînţeles am pornit şi eu spre staţiunea care zumzăia ca un stup de albine. O noapte întreagă am călătorit cu trenul care gemea de călătorii estivali. Legănată de roţile elegantului vagon de dormit, am împărţit cuşeta cu fetiţa mea şi guvernanta ei. Mergeam spre o ţintă necunoscută p