Reconstructia Irak-ului e un fel de obor planetar, unde toata lumea vrea sa-si puna taraba ca sa-si vanda produsele. Deja in cursa pentru reconstructie, adica pentru o afacere estimata la 200 de Reconstructia Irak-ului e un fel de obor planetar, unde toata lumea vrea sa-si puna taraba ca sa-si vanda produsele. Deja in cursa pentru reconstructie, adica pentru o afacere estimata la 200 de miliarde de dolari, s-au inscris 4.000 de firme din 150 de tari. Prajitura irakiana e atat de tentanta incat pana si Israelul, inamicul traditional al Irakului, s-a declarat gata sa participe la reconstructia dusmanului. Riscurile si complicatiile politice ale operatiunii sunt anulate, scurt, de oportunitatea unor afaceri de milioane. Dar la usa marelui targ din Bagdad stau SUA care filtreaza atent precupetii. Unchiul Sam, pe post de jupan al targului, da bilete de intrare doar acelora care merita, adica tarilor care "au platit pretul sangelui" in razboiul contra lui Saddam sau care au sprijinit, intr-un fel sau altul, Coalitia. In aceste conditii, firmele franceze si germane au sanse infime sa prinda oaresce contracte grase in Irak. Semnalele venite de la intalnirea G-8 de la Evian sunt clare. Mister Bush n-a binevoit sa respecte programul lui monsieur Chirac, care era gazda sa, iar intalnirea presedintelui american cu cancelarul german Schroeder a fost una rece, scurta si protocolara. Astfel, la Evian, proiectata apropiere americano-franco-germana s-a transformat in apa de ploaie. In tot acest joc la scara mondiala Romania e undeva tare departe. Privit de pe coordonatele Bucurestiului, razboiul din Irak nu e decat razboiul din fosta Iugoslavie, translatat pe alte coordonate spatio-temporale. Ambele conflicte au inceput in aprilie, mai pe racoare, si s-au sfarsit dupa cateva luni. In ambele razboaie, ca sa fie alaturi de noii prieteni americani, Romania s-a certat usor cu prieteni ma