Ce-l poate determina pe un om sa nu mai ia legatura, timp de 20 (douazeci) de ani cu propriul frate? Ai putea crede ca o intamplare tragica (sederea in inchisoare, amnezia ori, si mai rau, propria Ce-l poate determina pe un om sa nu mai ia legatura, timp de 20 (douazeci) de ani cu propriul frate? Ai putea crede ca o intamplare tragica (sederea in inchisoare, amnezia ori, si mai rau, propria moarte), o fuga in Australia sau cine stie ce alta aventura cu care poti umple paginile unui best-seller. Luni seara, am auzit o "explicatie" paralizanta. Intrebat cum se face ca nu i-a mai dat nici un semn de viata, din 1983, fratelui sau mai mic, un barbat a raspuns sec si senin: "Din neglijenta". Neglijenta e cand intarzii doua saptamani cu plata chiriei; cand, de frica, amani vizita la dentist sau cand, foarte ocupat fiind, nu-ti suni un prieten, de ziua lui. Dar sa traiesti netulburat, timp de douazeci de ani, fara sa iei legatura cu familia, desi acesti oameni, de acelasi sange cu tine, te cauta, iti scriu, incearca din rasputeri sa dea de urma ta, nu se mai poate numi neglijenta. E paradoxal cum oameni care varsa galeti de lacrimi urmarind revederile de la "Surprize, surprize" se transforma in stane de piatra cand e vorba de cei de langa ei. Am mai ascultat o "scuza" cu care o femeie isi motiva nepasarea intinsa de-a lungul a mai bine de 8 ani, fata de sora mai mica: "N-am avut bani..." Poti intelege ca n-a strabatut tara, pentru a-si vedea rudele, fiindca o duce greu si abia isi intretine cei trei copii. Dar ca nu a gasit cateva mii de lei, pentru o scrisoare de incurajare, dupa ce sora i-a scris ca a ramas vaduva, la 29 de ani, e greu de crezut. Muta oamenii muntii din loc si pentru mai putin, daca ii indeamna astfel ceva dinauntrul lor. Dar, se vede treaba, sunt fiinte pe care nu le misca aproape nimic. Iar dragostea de frate e un simplu concept.