- Social - nr. 107 / 4 Iunie, 2003 Era prin 1946-47, dupa razboi, pe vremea secetei. Viata grea. Lipsuri. Oameni, multi saraci. Dar si unii bogati. Tatal meu, pro prietar al unei tesatorii mecanice bucurestene pe atunci, in zona Viilor - Filaret, avea de trimis ceva domnului poet Tudor Arghezi. M-a urcat in automobilul fabricii si am plecat, cu soferul, la "Martisor" (Casa lui Tudor Arghezi). M-a intampinat o copila, cred ca doamna Mitzura de azi, fiica poetului, la o varsta pe care o aveam si eu. Si-a facut aparitia si scriitorul. Crescut in obiceiurile moldave ale pamantului, i-am sarutat mana, i-am spus cine sunt si ce i-am adus: o panza tesuta de tata, din materialul domnului Arghezi. Tatal meu, inginer specialist in textile, mi-a spus sa-i transmit domnului Arghezi ca "problema baneasca este rezolvata" de un evreu comerciant, pe nume Bahman, care era proprietarul magazinului bucurestean "La vulturul de mare cu pestele in gheare", din Piata Sf. Gheorghe. I-am dat cele doua suluri de panza de olandina. Arghezi m-a sarutat, a multumire, pe frunte, iar soferului i-a dat un cos de cirese (din livada lui), sa-l duca tatalui meu. Pastrez, in minte, cu piosenie, aceasta intalnire, amintindu-mi de cei doi - poetul Tudor Arghezi si tatal meu - , trecuti demult in lumea dreptilor. Ing. ROMAN PANAITE - Social - nr. 107 / 4 Iunie, 2003 Era prin 1946-47, dupa razboi, pe vremea secetei. Viata grea. Lipsuri. Oameni, multi saraci. Dar si unii bogati. Tatal meu, pro prietar al unei tesatorii mecanice bucurestene pe atunci, in zona Viilor - Filaret, avea de trimis ceva domnului poet Tudor Arghezi. M-a urcat in automobilul fabricii si am plecat, cu soferul, la "Martisor" (Casa lui Tudor Arghezi). M-a intampinat o copila, cred ca doamna Mitzura de azi, fiica poetului, la o varsta pe care o aveam si eu. Si-a facut aparitia si scriitorul. Crescut in obiceiurile moldave ale