M-am gândit mult înainte de-a aşterne pe hârtie lucrurile de mai jos. Nu pentru că m-aş teme de CNA sau pentru c-ar conţine, cum se spune, „limbaj vulgar" sau „scene violente", ci pentru că nu mi-e prea clar ce semnificaţie să le dau. La primă privire, ele sunt germenii unui nou tip de conflict, între tineri şi bătrâni (numai el ne lipsea la câtă discordie avem), tot mai vizibil în binecuvântatul spaţiu mioritic. La a doua privire, văd tot ce-am văzut la prima: micro-secvenţe, multiplicabile cu milioanele, din tragedia unei naţiuni incapabile de regenerare. Îmbătrânită fizic şi sclerozată ideatic, societatea românească începe să plătească pentru enormele greşeli comise în trecut.
După boom-ul natalităţii din anii şaizeci, România a intrat într-un declin constant în ce priveşte sporul populaţiei. Explicaţiile sunt cât se poate de simple: într-o ţară în care se murea de foame, cuplurile se fereau cu disperare să mai aducă pe lume încă o gură la masă. În ciuda politicii satanice a lui Ceauşescu de a le transforma pe românce în femele de reproducţie (situaţie analizată de Gail Kligman în Politica duplicităţii. Controlul reproducerii în România lui Ceauşescu, tradusă în anul 2000 la Humanitas) rezultatele n-au fost pe măsura viselor Marelui Inseminator. Riscând enorm, româncele au continuat să-şi întrerupă sarcinile, apelând, nu o dată, la metode de-o uluitoare ingeniozitate, dar şi de-o înspăimântătoare cruzime Anexa cărţii lui Gail Kligman conţine o cazuistică infernală, care numai ea ar motiva numele de „Ţara lui Dracula".
Să revin însă la ceea ce spuneam la început. Acţiunea se petrece într-o frumoasă zi din primăvara anului 2003. Soarele străluceşte, pomii, de bine de rău, au înverzit, păsările cântă apolitic, automobilele scot fum gros pe ţeava de eşapament. Nu am cursuri la universitate, aşa că trebuie să fie cam unsprezece şi jumătate dimin