Odata cu decesul marilor intreprinderi construite acolo unde puneau degetul pe harta eminentele cenusii ale regimului de dinainte de 1989 a apus si vremea navetistilor. Fostii “migratori” care umpleau, la orele mici ale diminetii, autobuzele si trenurile personale sunt acum someri. Nu acelasi lucru se poate spune despre dascalii tineri, repartizati dupa medie sau relatii intr-o localitate mai mult sau mai putin departata de locul de bastina. Catedrele de la oras sunt foarte greu de obtinut, mai ales ca, de multe ori, atunci cand se pensioneaza un profesor de la un liceu de prestigiu din Timisoara, postul e deja “amanetat”, existand trei-patru candidati pe locul ramas vacant. “Acum toata lumea ar vrea sa predea la “Loga”. Nu era asa pe vremea cand am terminat eu facultatea”, spune Teodor Adrian Lazar, directorul administrativ al Inspectoratului Scolar Judetean. Ori de cate ori un proaspat absolvent este repartizat la o scoala din mediul rural, sarcina de a-i gasi o locuinta corespunzatoare cade in sarcina Primariei. In cazul in care nu i se poate gasi o locuinta, cadrului didactic respectiv i se deconteaza cheltuielile de transport. In privinta caselor repartizate dascalilor, au fost cateva primarii care s-au spalat pe maini dandu-le cu chirie niste darapanaturi la margine de sat. Cu toate acestea, chiar daca li s-ar repartiza case cu etaj si gradina absolventii tot nu accepta sa se mute la tara. Si, in acest caz, pierd si dreptul de decontare a cheltuielilor de transport. Daca primariile le gasesc dascalilor case, nu mai sunt obligate sa deconteze abonamentele. In plus, nu sunt decontate decat cheltuielile de transport in comun - cu trenul sau autobuzul. Cei care au masini, chiar daca se asociaza cu alti doi-trei colegi navetisti, trebuie sa scoata bani din buzunarul propriu pentru combustibil. Invatatorii sau profesorii care accepta posturi la sat beneficiaza de un