"Într-o seară eram într-o căruţă încărcată cu pămînt. 4 cetăţeni. Circulam pe un drum comunal în jurul orei 11 noaptea. Am găsit în drum o persoană lungită pe asfalt, iar în partea dreaptă în sensul meu de mers o bicicletă. Atingînd bicicleta, ne-am oprit. Ne-am dat jos din căruţă şi am mers şi ne-am uitat la persoana care sforăia în drum. Pe moment a apărut o Dacie cu Onica Constantin şi soţia sa, au oprit maşina şi au iluminat cu farurile acolo. Am mai chemat şi un vecin din curte şi am analizat cazul. Şoferul Onica Constantin a spus că totuşi ar fi bine să anunţăm Poliţia. La Poliţie nu era nimeni. Am mers acasă la poliţist. Refuzînd să vină, a dat Ordin să transportăm persoana la spital, iar bicicleta s-o luăm acasă şi noi să plecăm de acolo. Noi am executat Ordinul, am găsit o Salvare ocazională şi l-am însoţit pînă la spital şi l-am predat doctorului Tomorog Octavian. La vreo două zile a venit sergent-major Baciu Marcel, mi-a luat declaraţii, a făcut schiţa din oficiu, la care n-am fost. A doua zi dimineaţa, poliţistul a fost la martorii Nichiforel Vasile, Nichiforel Gheorghe, Nichiforel Constantin lămurindu-l pe Nichiforel Gheorghe

să schimbe declaraţia. Declaraţia adevărată a scos-o, a îmbulzit-o şi a aruncat-o în faţa sobei. Declaraţia adevărată a fost luată şi adusă la mine, că o am şi acum. Declaraţia lui Vasile a scris-o Baciu, Vasile a semnat-o doar. Cînd i-am spus să ia declaraţie şi lui Onica, că are 30 de ani de şoferie şi a luminat cu farurile, a zis că nu e nevoie, că are mult de scris. Cu toate că am executat ordinul, am fost pedepsit cu fuga de la faţa locului. Am fost plimbat ca o sacoşă prin tribunal şi pedepsit nevinovat. Cînd a fost să vină poliţistul să spună fapta, soţia lui mortu', a zis că să vină altul, că ăla ştie să vorbească, a venit fratele ei care era poliţist şi care m-a înfundat. Am făcut pedeapsa şi mi s-a murdărit ca