Habar n-am eu cîte afaceri dubioase se ascund în spatele acestor concursuri. În schimb, îmi întreabă domnul de Cişmigiu, în vîrstă, cu pălărie de modă veche şi diplomat, reportofonul, am eu oare habar despre cum nu se poate controla tenebroasa afacerea a capacului, a etichetei sau a ambalajului şi mi-a trecut oare vreodată prin cap că poate totul este menit doar pentru a atrage clienţi şi că, în definitiv, am cunoscut eu vreodată pe cineva care să fi cîştigat în urma unor asemenea concursuri maşină mică sau casă mare? Că el, dacă vreau să fie sincer, nu prea, nu prea deloc. Şi pe acordul ultimei remarci, fără a-mi acorda dreptul la replică, pleacă, dar revine pentru a mai chestiona reportofonul în legătură cu Big Brother. În legătură cu asta, nici eu, nici reportofonul meu nu ne-am putut pronunţa, subiectul căutării noastre comune fiind capacul promoţional. Acela care, din cînd în cînd, naşte micile patimi ale jucătorului. Patima unui chelner bucureştean l-a făcut pe acesta, la un sfîrşit de masă şi de promoţie, să ne întrebe politicos şi rezervat, aproape indiferent, ce literă am găsit sub capac. Litera, un R, i-a smuls deodată masca profesională, lăsîndu-ne turişti pentru puţin în mica scenă a trăirilor sale lăuntrice. Că aşa începe, ne spune, mai întîi ne tentează cu premiile, apoi cu facilitatea cîştigului. Cică nu trebuie decît să compui nu ştiu ce cuvînt şi cîştigi. Cît de greu poate fi, îţi spui iniţial, după care începi să bei numai din băutura respectivă, să tremuri tot cînd mai ai de descoperit doar o literă, iar de atîta cofeină să o iei razna, să dai din colţ în colţ întrebînd pe la prieteni, pe la rude şi colegi de nenorocita aia de literă pe care "ei" nu o bagă. Şi dacă nici el, care deschide zeci de sticle zilnic, nu o găseşte, apoi cine? Apropo, aţi găsit vreodată litera A? Litera nu am găsit-o, în schimb într-o după amiază de decembrie, de acu