Sedus de decenţa vieneză pe care o regăsesc nu doar pe stradă, în magazine şi în relaţiile dintre oameni, dar şi în telejurnalele ORF (postul public de televiziune), scriam săptămîna trecută că, văzută dintr-un asemenea context, recomandarea CNA "privind poluarea prin programele audiovizuale" are sens: se vorbeşte acolo despre "o adevărată invazie a deşeurilor mediatice", despre "poluarea spaţiului spiritual cu resturi de gîndire de prost gust şi gunoaie", "nocive pe termen lung", căci conduc la o "deculturalizare" în domeniul audiovizual. Închid un ochi asupra faptului că avem de-a face cu o opinie despre conţinutul "estetic" al programelor (o chestiune de care în mod normal CNA n-ar trebui să se ocupe) şi ajung la îndemnul din recomandare de a se reveni la "standardele de calitate ale producţiilor pe care publicul românesc le aşteaptă şi, nu în ultimul rînd, le merită". Recomandarea se referă aşadar la nivelul general al prostului-gust şi al decerebrării atins de programele de tot felul - de la ştiri la divertisment (a se vedea o listă a lor în articolul colegului Cezar Paul-Bădescu din Dilema nr. 529; listă rămasă deschisă, de altfel). De la an la an, emisiunile "distractive" şi "populare", dar şi ştirile, ating nivele tot mai joase de ridicol, vulgaritate, urîţenie şi prostie pură. Cu timpul, s-a instalat în spaţiul public şi un fel de justificare, în numele audienţei şi al concurenţei: "asta vrea poporul, dacă nu vă place, schimbaţi pe România Cultural". (În treacăt fie spus, ideea de a crea un post special precum "România Cultural", deşi bună ca intenţie, are efecte perverse: existenţa unui canal special rezervat culturii le creează celorlalte canale/posturi sentimentul că sînt absolvite de orice responsabilitate şi că se pot dedica exclusiv divertismentului). S-a creat, adică, o falsă opoziţie între emisiunile "de mare audienţă", despre care realizatori