de ce declararea averilor face cît trei privatizări şi-o restructurare Cînd politicienii de dreapta extremă urlă că ţara sărăceşte, au pe jumătate dreptate: aşa e, o anumită parte a ţării o duce mai prost. Există însă şi realizări (mi-e teamă că n-o să acceptaţi să le spunem veşti bune): cealaltă parte a ţării o duce, mersi de întrebare, ceva mai bine. Fenomenul nu e nou, însă anul acesta l-am putut determina statistic, cu ajutorul datelor de consum. Care ne spun că vînzările cresc în două segmente distincte: foarte ieftin şi foarte scump. Zona medie, pe care speram să se construiască o anume clasă mijlocie, e mai degrabă în scădere. Românii fie fac o mulţime de bani, fie nu fac deloc. Există ceva explicaţii, care ţin oarecum de specializare: cei care "se descurcă" au căpătat experienţă şi îşi fac afacerile tot mai bine. Ceilalţi, care sperau să li se dea, nu numai că nu mai primesc, dar nici nu mai cer. S-au resemnat şi-acum aşteaptă să se întîmple ceva, poate o revoluţie, poate un cîştig la 6 din 49, poate un film bun la televizor. Oricum, şansa ca ei să se apuce de treabă (pe care se bazează de altfel multe programe de reconversie) pare tot mai modestă. Dar ce-are a face: după cum arată lucrurile, capitalismul e pe drumul cel bun. Sigur, nu e capitalismul pe care îl visau intelectualii de dreapta (prosperitate pentru noi toţi, pe baza meritelor profesionale sau chiar morale) şi nici cel pe care îl tot promite stînga (prosperitate pentru voi toţi, prin împărţeală fără discriminare). E pur şi simplu capitalism după manual: banul adună alţi bani în vreme ce acela care-şi poate vinde doar forţa de muncă e nevoit să se mulţumească cu cît dă piaţa. Unii vorbesc de America de Sud. Alţii mai speră încă în modelul suedez. Un om cu scaun la cap ar pune grătarul de mici: ţara se întoarce, în sfîrşit, în matcă. Cea mai bună dovadă? Încercaţi (sarcină valabilă pentru