Piaţa Obor, una dintre cele mai ieftine pieţe din Capitală. Printre tarabele cu şlapi turceşti şi grătarele cu mici probabil româneşti poţi să identifici piaţa propriu-zisă, cu legume şi cu fructe care nu se aseamănă nici pe departe cu cele din cărţile pentru copii ilustrate, adică ridichea uriaşă, vrejul de fasole a lui Jack etc. Dimpotrivă, poţi să descoperi, printre altele, cartofi cît nucile, dar la un preţ foarte mic, căpşuni chircite şi pline de pămînt, cepe anemice, dar tocmai acestea sînt "produsele" pe care gospodinele cu experienţă le consideră cele mai "naturale", mai nutritive etc. pentru că la creşterea lor nu s-a folosit decît îngrăşămînt natural, fără alte adaosuri chimice. Unii dintre producători au aflat că "s-ar putea" să intrăm în U.E., însă nu ştiu în ce măsura îi priveşte pe ei acest lucru. Li se explică, în cîteva cuvinte, mulţi dintre ei te privesc amuzaţi sau nu înţeleg şi-şi văd mai departe de treburi. "Cum adică să fie salata mea ca aia din Franţa?", se întreabă pe un ton destul de nervos un bătrîn dintr-o comună de pe lîngă Bucureşti. "Păi ce, io ştiu ce pămînt au francezii ăia, la ei acolo? Io ştiu ce pămînt am la mine în curte, am pus în fiecare an salată şi a ieşit?... a ieşit!... e verde?... uitaţi ce verde e! Atunci de ce să nu pot s-o vînd?". Dar... vor exista anumite standarde şi... "Adică să fie toate roşiile la fel?" se minunează un alt comerciant şi se scarpină în cap. "Dom'le roşia-i roşie şi asta e! Cui nu-i convine să cumpere de la magazin roşii d'alea arăbeşti sau mai ştiu io ce... roşia de grădină poa' să fie şi mai mică, mai amărîtă aşa, da'i cea mai gustoasă!". Începe să povestească că de fapt el nu face mare afacere cu piaţa, îl mai costă şi transportul şi şederea în Bucureşti şi costul tarabei. "Aşa, mai bine ies pe şosea, în faţa porţii, şi le vînd fără bătaie de cap sau am io clienţii mei vechi de pe la Călăraşi,