Razboiul din Irak s-a facut pentru petrol. Chestiunea cu armele de distrugere in masa a fost o scuza pentru razboi. Declaratiile care au facut inconjurul lumii nu apartin unui francez, ci celui de-al Razboiul din Irak s-a facut pentru petrol. Chestiunea cu armele de distrugere in masa a fost o scuza pentru razboi. Declaratiile care au facut inconjurul lumii nu apartin unui francez, ci celui de-al doilea om de la Pentagon, americanul Paul Wolfowitz. Ce rost mai are declaratia lui in acest moment? Razboiul fierbinte s-a incheiat, un dictator sangeros a fost inlaturat, normal ar fi fost ca de acum inainte sa inceapa nu doar reconstructia Irakului, ci si reconstructia relatiilor americano-europene, grav afectate de acest conflict. Or, recunoscand cu brutalitate ceea ce Parisul si Berlinul banuiau de la bun inceput, fapt care de altfel a provocat si criza transatlantica, Wolfowitz va transforma frustrarea europenilor de-a dreptul in furie. Aceasta pe fondul in care, oricum, disensiunile continua. La Evian, presedintii Bush si Chirac au avut o intrevedere crispata. Si asta a fost oricum mai mult decat a primit cancelarul Schroeder, care a fost ignorat. Firmele franceze si germane au fost excluse la imparteala barililor de petrol irakian, iar economia franceza se resimte deja din cauza boicotului pe care cetatenii americani il aplica produselor frantuzesti. Pana si mica hora cu Moscova, pe care au incercat-o Parisul si Berlinul, a fost sparta dupa ce Putin a acceptat imediat invitatia lui Bush pentru vizita privata in toamna. In timp ce America loveste cu barosul, Franta riposteaza cum poate. La Festivalul de la Cannes am asistat, pur si simplu, la un fel de sedinta de consiliu politic pentru desemnarea castigatorului. Premiul cel mare s-a dat unui film a carui singura "calitate" este antiamericanismul. Daca in relatia directa cu America, Franta poate face doar gesturi sim