Te-ai astepta ca vernisajul unei expozitii de icoane sa fie unul clasic, in care doar icoanele sa fie in centrul atentiei; joi seara, insa, vernisajul expozitiei de icoane pe sticla ale Mihaelei Te-ai astepta ca vernisajul unei expozitii de icoane sa fie unul clasic, in care doar icoanele sa fie in centrul atentiei; joi seara, insa, vernisajul expozitiei de icoane pe sticla ale Mihaelei Bercea a adus ceva nou. Icoanele erau implinite de imaginile care prezentau modul in care fusesera realizate, de explicatii si de marturisirile artistei, scrise in notele ce incadrau lucrarile. Totul se integra perfect in spatiul expozitional: icoanele, atelierul, care era reconstruit prin imagini: ingerii, bucatile mari de lemn inscriptionat, scaritele, simbolizand ascensiunea, pe care erau asezate icoane de mici dimensiuni. Tentatia era aceea de a citi, mai intai, notele de pe pereti, care sunt asemeni unei povesti extrem de sincere si abia apoi de a descoperi culorile si simbolurile icoanelor. Rareori un artist vine in fata publicului dezgolit de "mistere", asa cum este el atunci cand intra in atelier, atunci cand se apuca sa picteze si atunci cand termina totul. Explicatia are o cadenta aparte, porneste de undeva si apoi se inalta, creste, pleaca de la un fapt aparent fara importanta si te duce pana la a-ti explica "interiorul" unei icoane. Este un proces asemanator cu impresia pe care ti-o fac scaritele pe care "urca" ingerii Mihaelei Bercea. Ascensiunea, inaltarea sunt notele dominante ale expozitiei "Portret/Atelier", deschisa pana pe 23 iunie la Muzeul Taranului Roman.