- Sportiv - nr. 111 / 10 Iunie, 2003 Inspre orele amiezii zilei de vineri, 6 iunie a.c., la sediul redactiei am avut vizitatori din lumea baschetului muresean. Doi tineri inalti si falnici ca brazii, dar vizibil marcati de situatia in care a ajuns acest sport, candva "rege" pe plaiurile dintre Mures si Tarnave. Ba chiar cu "regi" si "regine", adevarati ambasadori si prin alte parti ale lumii acesteia. Pret de mai multe minute, Radu Horea, ex-capitan la echipa Baschet Club Mures, si Lucian Luca, jucator, ne-au prezentat, ne-au aratat fata nevazuta si prea putin stiuta a unei lupte, dure deseori, ce se duce in terenul de joc si in afara lui. Povestea lor se vrea a fi un mesaj adresat tuturor iubitorilor jocului sub panoul cu cerc si diriguitorilor lui in primul rand. In cele ce urmeaza, redam o poveste trista, in care personajul principal este BC Mures. "Nu mai stam. Plecam acasa. S-a incheiat campionatul cu pro misiunea ca la vara facem cantonament. Mai aveau sa ne dea 350 de milioane de lei de anul trecut. Ne-au dat, nu cred insa ca 150 de milioane. Pe luna februarie 2003 am luat jumatate. A fost o minciuna totala. Am avut o discutie cu dl Takács Károly. Mi-am zis: sa nu ma duc numai eu, pentru ca ma crede nebun si crede ca am ceva cu dumnealui. Am luat cu mine un coleg. Am mers la dansul acasa si am zis asa, asa si asa. Venea o singura data la antrenamente, nu se implica in nimica, in afara ca schimba jucatorii in timpul meciului. Antrenamentele le conducea Sestopol cu Zaharia, prieteni buni cu managerul clubului. Cineva mi-a zis: banii vostri de la AZOMURES s-au dus pe datoriile acumulate in editia trecuta a campionatului. Noi nu am vazut nici jumatate din ceea ce ni s-a promis, doar cam 37-40%. A venit dl Takács la noi in vestiar cu doua vesti _ una buna, alta rea. A inceput cu cea mai rea. Adica, nu va vedeti banii, nu va pot da banii. Bine! Noi eram obisnuiti c