Termenul de propaganda are conotatii defavorabile. In trecut, denaturarea flagranta a realitatii, dezinformarea intentionata si manipularea opiniei publice prin controlul surselor de informatii au fost utilizate excesiv de regimurile totalitare de nuante ideologice diverse sub dictatori "preaslaviti", precum Hitler, Stalin, Mao si Ceausescu. In societatile democrat-liberale si deci "deschise", termenii de propaganda si demagogie sunt rezervati de obicei pentru "adversari" si "dusmani". "Ei" sunt cei care mint, "noi" prezentam adevarul.
In realitate, marea majoritate a guvernantilor incearca sa prezinte selectiv informatiile, sub o forma care sa le creeze o imagine favorabila. In limbaj contemporan, propaganda oficiala devine "administrarea perceptiei" sau introducerea de "spin" (eng.), in sens de rasucire si retusare a adevarului. In democratia liberala, criticile aduse de opozitie, prezenta unei societati civile active si difuzarea libera a opiniilor contradictorii ingradesc partial eficacitatea propagandei oficiale.
Statele Unite si Marea Britanie se considera cu mandrie tari eminamente democrate in care cetatenii sunt convinsi ca au acces larg la informatii necontrolate si in care "transparenta" oficiala permite guvernatilor sa evalueze obiectiv performanta celor pe care i-au votat la putere. De obicei, mass-media se considera "independente" si actioneaza incisiv, gata oricand sa prezinte ilegalitati, neadevaruri, exagerari sau abuzuri din partea guvernantilor.
In urma evenimentelor din septembrie 2001 si a declansarii razboiului antiterorist, dar mai ales in cazul razboiului "preventiv" din Irak, propaganda oficiala emanata de la Washington si Londra a atins o stridenta si o lipsa de verosimilitate fara precedent. In SUA si in Anglia au fost create comisii de ancheta pentru identificarea surselor de informatii trucate, de exagerari si de m
