- Comentariu - nr. 111 / 10 Iunie, 2003 Se spune ca, odata, un ziarist francez l-ar fi intrebat pe Fanus Neagu, la Paris, ce ar fi vrut sa fie in Romania, daca nu ar fi fost scriitor. Raspunsul lui Neagu l-a nedumerit pe francez si i-a amuzat pe cunoscatori: "As fi vrut sa fiu ungur!" Dorinta scriitorului a fost valabila intr-o vreme, inainte ca maghiarimea sa fie numita, "nationalitate conlocuitoare", dar si in anii din urma, de democratie, cand un premier "celebru" al Ungariei a lansat legitimatia de maghiar si, implicit, avantajele generate de ravnitul cartonas. Presa a abundat o vreme de stiri despre romanii care se dadeau unguri numai ca sa ajunga sa primeasca aprobarea sa munceasca, mai bine platiti, in Ungaria. Insa, focul de paie, generat de capra mai grasa a ungurilor, s-a stins. Nu se stie - decat cu vaga aproximatie - cati maghiari si-au scos, cu adevarat, legitimatii si nici daca aceia care le au, sunt acum mai fericiti! In schimb, in Romania, atat (poate, excesiv de mult!) de toleranta, s-a ridicat o alta etnie: tiganii cu doi de "r" - rromii! Spunand aceasta, am putea fi taxati drept "rasisti", intr-o lume care tinde absolutist spre o Europa a natiunilor, a "unitatii in diversitate" si a tolerantei, care le-a inchis insa gura romanilor, chiar daca le-a conservat, ascunse, frustarile in fata unor discriminari flagrante, denumite modern "pozitive". Dar, sa revenim la subiect. Pe principiul "si ei sunt ai nostri" - rromii isi permit orice: inclusiv ca, in plin centrul Targu-Muresului, dimineata - intre orele 8 - 10 a.m. - si nu numai, sa tina adevarate "sedinte de satra", fara a-i deranja nimeni (ei, in schimb, deranjand pe toata lumea!). Au fost interzise anunturile de genul "exclus tiganii" din anumite baruri (ai caror patroni erau satui de comportamentul rromilor), dar si din ofertele de munca. Foarte bine! Laudabile fiind si intentiile finantate d