Dorinta secreta a oricarui cinefil este de a descoperi ceva inedit, dincolo de selectia organizatorilor sau de preferintele juriului unui festival, un film care, fara sa fi fost premiat, sa se fi intiparit adinc in memorie si sa se constituie intr-o placuta surpriza cinematografica.
Pentru mine, la Cannes, aceasta surpriza a fost filmul britanic Young Adam, prezentat in sectiunea „Un certain regard“, o adaptare fidela a romanului scriitorului scotian Alexander Trocchi, considerat de multi superior lui Camus si Strainului sau. Producatorul filmului, Jeremy Thomas – care are la activ o lista impresionanta, de la Strigatul lui Skolimovski la Ultimul Imparat al lui Bertolucci, si de la Crash al lui Cronenberg la Sexy Beast al lui Jonathan Glazer, pentru a cita doar citeva dintre productiile girate de el – a intuit perfect ca personajele lui Trocchi, oameni liberi si marginali, fara a fi criminali, anti-eroi imperfecti, care incearca sa se gaseasca, dar nu vor reusi niciodata, au ceva important de comunicat spectatorilor de astazi, si a reusit sa gaseasca in David Mackenzie intii scenaristul si apoi regizorul ideal pentru acest film.
Avindu-i in rolurile principale pe Ewan McGregor, Tilda Swinton, Peter Mullan si Emily Mortimer, imaginea asigurata de Giles Nuttgens – daca amintesc doar de Star Wars episoadele I si II cred ca e suficient – si muzica lui David Byrne, fost membru al trupei Talking Heads, rar am vazut un film in care munca de echipa sa fie atit de unitara si sa dea senzatia de forta si echilibru, cum reusesc toti acestia si ceilalti nenumiti aici.
Actiunea filmului se petrece in Scotia, pe canalele dintre Glasgow si Edinburgh, in 1950, cind benzina era inca rationalizata si transportul marfurilor se facea inca preponderent cu barje. Pe o astfel de barja il gasim ca ajutor pe Joe – jucat de Ewan McGregor cu punch-ul din Trainspotting
