Sub acest titlu a apărut în SUA o carte a profesoarei la Universitatea New York Dianne Ravitch, consultant în chestiuni de educaţie în administraţiile Bush şi Clinton. Ziarul Ziua din 30 mai înfăţişează cîteva extrase. Dna Ravitch a descoperit din întîmplare, după cum afirmă ea însăşi, un protocol bine stabilit al unei cenzuri a limbii, împărtăşit de editorii de manuale, de asociaţiile profesionale ale dascălilor, de administraţia unor state şi chiar de guvernul federal. Protocolul prevede eliminarea tuturor cuvintelor şi expresiilor incorecte politic. În principiu, ele urmăresc să pună capăt discriminărilor tradiţionale prin intermediul limbii, cum ar fi acelea care se referă la negri, afro-americani, gay etc., fie ele de natură socială, rasială, sexuală, religioasă, şi să dea satisfacţie feminismului ori multiculturalismului. În loc de Adam şi Eva, manualele zic Eva şi Adam, cuvîntul yacht este evitat, ca elitist, iar orb, ca jignitor. „Este ca neolimba lui Orwell pusă în practică", scrie dna Ravitch referindu-se la romanul 1984. Pentru noi, poliţia limbii nu reprezintă o noutate. Politica culturală a comunismului a instituit, imediat după 1948, o suită de reguli care dirijau epurarea vocabularului, construind chiar două clase opuse de cuvinte şi expresii, unele aşa-zicînd pozitive, acceptate, corecte, recomandate, altele, negative, de nefolosit, incorecte, condamnate. Political correctness din SUA de azi n-a mers pînă la o astfel de subtilitate maniheistă, dar are tot veacul XXI la dispoziţie să egaleze în imbecilitate cenzura comunistă a limbii. Aţi uitat legea cu tovarăşe a lui Ceauşescu? Dar înlocuirea de către cenzori în poezie a unor cuvinte ca moarte şi doliu? Dar interdicţia de a scrie negru pe alb în ziare biserică sau cruce? (Cînd biserica Mihai Vodă a fost mutată pe alt amplasament, presa a elogiat performanţa inginerească a ,,translării unui monument is