Vom plăti şi cu câtă cetăţenească mândrie taxele de radio-televiziune, nu fiindcă nu ne putem dezlipi urechea, ochii de posturile onorabilelor instituţii de stat, cu cele mai variate şi de un extrem interes emisiuni, ci pentru a ne bucura de dreptul de a le frecventa ceea ce este cu totul altceva şi, fireşte, mai mult.

Vom apăsa pe butonul aparatului de radio sau vom deschide de la distanţă televizorul, iar dacă nu le posedăm, oricum, dreptul ne rămâne, asumat, câştigat, dobândit contra unei modice sume lunare pe care o vom desprinde din bugetul familiei, renunţând la săpun, pasta de dinţi sau hârtia pentru cură, când veniturile ne sunt mai mici de zece mii de euro.

Însă nu numai noi vom fi fericiţii beneficiari ai nou createi uşurinţi: ambele instituţii naţionale, sporindu-şi bugetul cam cu o sută de milioane de euro anual îşi vor putea, eventual, reînnoi aparatura, tehnica depăşită şi, în orice caz, vor asigura salarii de subzistenţă preşedinţilor directori generali, şefilor de sectoare de măcar unu la sută din valoarea globală. Tari pe bănuţii lor, ce nu vor mai fi administraţi de ministere avare, nu vor mai ajunge la casierii înjumătăţiţi şi cu linguriţa daţi, granguri de pe crengile cele mai înalte ale nobilelor instituţii îşi vor umple piepturile cu aerul libertăţii: radioul, televiziunea vor înceta a mai fi simple ofocine de propagandă a regimului ba chiar îi vor zice două vorbe când simţul dreptăţii le-o va cere.

Atunci, dacă-l vom vedea pe dl Adrian Năstase dând, cu bunăvoinţă mâna Preşedintelui Bush, şi cam de la înălţime, pe când în planul doi silesc să ajungă din urmă d-nii Chirac şi Putin, îl vom vedea, într-un cadru la fel de larg şi pe dl Traian Băsescu coborând, cu cătuşe la mâini, scara autorităţii şi ajutat să intre în dubă, prin punerea de mâini pe cap. Miezoasele declaraţii ale dlui Octav Cosmâncă îşi vor avea p