Revendicări

Cartea lui Radu Lupan Proust / Joyce: anticipări este o carte scrisă dintr-un impuls polemic. Intrigat de o remarcă făcută de Nathalie Sarraute, autorul încearcă prin volumul de faţă să demonstreze contrariul acesteia. „...pentru cei mai mulţi dintre noi," scria Nathalie Sarraute în 1956, „operele lui Joyce şi Proust se înalţă deja în depărtare asemenea unei epoci revolute. Timpul nu e departe când aceste monumente istorice nu vor mai fi vizitate decât... într-o tăcere respectuoasă şi cu o admiraţie puţin mohorâtă." Pornind de la aceste cuvinte, autorul se va „trudi" pe parcursul cărţii să arate „cât de actuali şi de prezenţi sunt Proust şi Joyce în acest început de mileniu," cu alte cuvinte, să arate cât de postmoderni sunt cei doi scriitori. Prin urmare, Căutarea lui Proust şi Finnegan’s Wake a lui Joyce sunt recitite în cheie textualistă, accentul căzând, în ambele cazuri, pe elementele de autoreflexivitate, ironie şi pastişă sau, în Priveghi, pe „fragmentarea şi distorsionarea limbajului la nivelul cuvântului."

La un moment dat, autorul trece în revistă interpretările anterioare ale textului proustian şi se opreşte la cea a structuralistului Genette, care intuia în scrierile lui Proust o „capacitate a naraţiunii de autonomie temporală." „Dinamica temporală a romanului," intervine Radu Lupan, „relevă o dispariţie frecventă a timpului ca prezenţă, el fiind mai mult o absenţă, o amintire involuntară." Autorul se situează, aşadar, pe o poziţie deconstructivistă nedeclarată, în care absenţa, sincopa semantică, relaţia aleatorie, instabilă, dintre semnificant şi semnificat, imposibilitatea fixării unui sens unic şi unitar sunt ingrediente indispensabile ale jargonului critic. Astfel poziţionat, autorul nu face decât să interpreteze proleptic operele lui Proust şi Joyce ca „anticipări" ale postmodernismului.

Pe de altă par