Tudor Călăraşu, fiul lui Neacşu Ion din Siliştea-Gumeşti, ajunsese să poarte acest nume de la o poreclă, urmare a faptului că făcuse armata la călăraşi cu schimbul. Se mergea la armată cu propriul cal şi asta însemna o reducere a stagiului militar. Nu orice fiu de ţăran îşi putea permite. Copiii săi, din cele două căsătorii, n-au ştiut vârsta la care fusese trimis de tatăl său la şcoală în clasa I: la 11 ani Cu atât mai puţin au ştiut că, după două trimestre în care nu obţine nici o notă mai mare de trei, este retras de părinţi şi reînscris în anul următor, în 1896. De data aceasta, încheie anul şcolar pe primul loc, cu media 6,25 Iar clasa a II-a o încheie tot pe primul loc, cu o medie substanţial mai mare: 7,55. Când urma să treacă în clasa a III-a, a fost oprit de tatăl său şi, astfel, s-a încheiat cu studiile.

În tinereţe, lui Tudor i se spunea Paţac, din cauza mersului caraghios şi grăbit cu care se îndepărta de oricine s-ar fi apropiat de el cu intenţia de a intra în vorbă. Avea ciudăţeniile lui. „Prin 1946, povesteşte Iangă, vecinul său, plec eu cu căruţa cu tata la Roşiori, şi-l găsim acolo, la o răscruce, pe Călăraşu care fusese cu tutun şi nu mai ştia să se întoarcă. Cu noi mai era şi Matei al Barbului, şi când l-am văzut cum stă de buimac am crezut că i s-a împotmolit căruţa în vreun şleau ascuns în mocirlă. Ne-am dus la el şi când ne-a văzut că ne oprim lângă el ne-a întrebat că de unde suntem «Din dracu» i-a răspuns Matei, dar până la urmă şi-a revenit şi ne-a recunoscut; l-am trimis spre sat, fiindcă el rătăcise drumul, nu mai ştia încotro s-o ia".

Parc-ar fi rezumatul unei poveşti de tipul celor din „Întâlnirea din Pământuri"

Starea de buimăceală, percepţia adormită a lumii sunt de regăsit şi la penultimul fiu al lui Tudor Călăraşu, viitorul scriitor. Contemplând o fotografie de la 12 ani, el observă: „Fotografia ara