M-am deplasat la Bacău, pentru a asista la unul dintre cele mai pline de ambiţii, dar şi generoase în promisiuni concursuri de interpretare muzicală destinate elevilor de toate vârstele, cu gândul la un posibil şi, de ce nu, necesar pentalog al unei atari competiţii artistice. Vor fi fiind astfel conturate şi stipulate drepturile şi obligaţiile celor atinşi ori contaminaţi de rosturile concursurilor şcolare (tot mai numeroase, mai acerbe şi pătimaşe), precum şi prezervate seriozitatea organizatorilor, perspicacitatea juriilor, onestitatea profesorilor, decenţa părinţilor sau inocenţa competitorilor: 1) competitori care trebuie deprinşi să ştie că mai important este să participi decât să câştigi cu orice preţ; 2) părinţi cărora să li se conceadă dreptul la subiectivitate, nu însă şi la iluzii deşarte, de care se pot absolvi pur şi simplu punându-se în pielea celorlalţi părinţi de competitori; 3) profesori ce nu se cade să-şi verse patimile şi vanităţile în aceste instanţe favorabile emulaţiei artistice, pe care riscă să le transforme în terenuri pentru oneroase confruntări; 4) jurii alcătuite invariabil din profesionişti impecabili şi, în orice caz, neimplicaţi în procesul formativ al participanţilor; 5) organizatori care să aibă drept profesiune de credinţă altruismul, iar ca hobby, discreţia. Şi, ca un făcut, socoteala de acasă s-a potrivit cu cea din târg, un târg ca Bacăul polarizând interesul a peste 180 de elevi-muzicieni, care de care mai dornic de afirmare. Unii, într-adevăr, motivaţi, reprezentând creditul de perspectivă al artei interpretative româneşti: Trio-ul de coarde al Liceului de artă "S. Toduţă" din Cluj (câştigător al Marelui Premiu), foarte tânărul violonist Tudorel Iordache de la Liceul "Dinu Lipatti" din Bucureşti sau pianista Ioana Ilie de la Liceul de artă din Sibiu; alţii, marea majoritate, constituind debitul unei şcoli muzicale în care se în