Acum mai bine de doi ani, poate chiar trei, daca îmi aduc exact aminte, Nora Iuga a venit la redacţie cu o traducere şi cu o poveste uluitoare. Ne-am îmbibat cu toţii, fellinian, de destinul tulburător al Aglaiei Veteranyi, de salturile acrobatice ale unei lumi crude şi schizoide, de machiajul abundent practicat la circ, machiaj avariat de lacrimi, beţii şi atrocităţi. Nora Iuga o cunoscuse pe Aglaia şi legaseră o relaţie specială. Ne aflam în siajul ei. Rodica Binder, colaboratoarea noastră, ne-a încredinţat un interviu spre publicare. Vreme îndelungată, Aglaia Veteranyi a fost, într-un fel, un membru al redacţiei. Un personaj care isca discuţii turbionare, întreţinute prin fragmentele pe care le citeam, în traducerea extraordinară a Norei, din romanul De ce fierbe copilul în mămăligă, prin ecouri din presa străină, prin detaliile pe care Adriana Bittel le primea de la Rodica Binder. Germania, Elveţia, România.

Vestea sinuciderii acestei autoare, acestui personaj puternic şi atît de fragil ne-a marcat ca şi cînd am fi pierdut o rudă sau un foarte apropiat prieten, ca şi cînd am fost cu toţii artiştii circari din copilăria ei, sau colegi întîrziaţi de şcoală, sau călători prin lumi fără de lume cu numere periculoase de acrobaţie, parteneri la teribila aventură a existenţei asumată fierbinte, contra cronometru.

Un salt mortal şi... Aglaia Veteranyi a dispărut de sub cupola vieţii. O vreme n-am mai avut poftă de aventuri.

Scriitura ei, ca şi structura romanului De ce fierbe copilul în mămăligă, este pusă sub semnul vieţii şi al morţii, al pericolelor din noi şi dinafara noastră, al grotescului şi kitschului, al experimentelor pe care Aglaia le-a cunoscut şi le-a parcurs în mod direct. Aceste imagini subsumate eului narator construiesc unele dintre cele mai extraordinare poeme în proză pe care le-am citit în ultimul timp. Desenul aces