- Editorial - nr. 113 / 12 Iunie, 2003 Contradictiile din sanul societatii romanesti, prea multe si prea mari, incep sa dea pe dinafara. Nici nu se putea altfel. Invelisul ei subtire si zdrentuit de atata peticeala nu mai poate rezista presiunii launtrice, datorata fenomenului de descompunere care are loc intr-un mediu al anacronismului atat de viciat, in care nimic nu se potriveste cu nimic, iar raul domina copios binele. Scapate de sub control sau, mai mult, obisnuite fara control, fortele oarbe ale dezordinii sociale fac legea in Romania, se zvarcolesc si zburda in voie in cautarea unei supape sau a unui nou echilibru, renegandu-l pe cel care le-a generat. Daca procesul acesta al miscarii continue, cu degajari de energii consumate, s-ar desfasura pe coordonate firesti, n-ar fi nici o problema, esaparea lor avand rolul de purificare a sistemului. Dar, daca explozia are loc nu la periferie, ci intr-o zona vitala, in "sala de masini" a acestuia, sa zicem, pericolul autodistrugerii sistemului devine nu numai foarte mare, ci si iminent. Faptul acesta ingrijorator se intampla in Romania de 13 ani si, in loc ca presiunea fortelor rele sa scada, ea creste, afectand in primul rand Justitia, cea de-a treia putere in stat, in conditii normale, adevarat pilon al societatii democratice si al statului de drept. Lucru, de altfel, prevazut si de asteptat, datorita proceselor de dezintegrare favorizate si intretinute atata vreme prin stimularea propriilor forte oculte. Desi de mult semnalat de catre societatea civila, de presa, pericolul care plana asupra "corabiei justitiei" a fost ignorat de catre insisi slujitorii ei, care, contra firescului, au transformat institutia dreptatii, ce functiona dupa principii draconice (Dura lex, sed lex) intr-o puzderie de SRL-uri in care agoniseala, pricopseala, si nu aflarea adevarului si aplicarea justa a legii au devenit obiectul de