- Editorial - nr. 114 / 13 Iunie, 2003 O secventa antologica din filmul "Dictatorul" prilejuia marelui actor Charles Chaplin o scena de mare virtuozitate actoriceasca, ramasa definitiv in memorie, in ciuda trecerii anilor: acel balet halucinant cu globul pamantesc! O interpretare de zile mari, cu o simbolistica si un mesaj anume, transmise contemporanilor nostri, mai cu seama puternicilor lumii, cu o trimitere spre razboiul din Irak, izbucnit si incheiat asa cum stim deja cu totii. Tin minte ca, atunci cand faceam o comparatie, trimitand la anumite similitudini intre George W. Bush si Tony Blair cu celebrul personaj reprezentandu-l pe Hitler, pe un ton destul de suparat, cineva ma punea in garda ca as folosi o comparatie prea dura, ca ar trebui sa fiu ceva mai prudent in fata puternicilor lumii: presedintele american si premierul englez. Adica, in fata "jandarmului mondial" (SUA) si a "locotenentului" fidel (Anglia). Afirmam atunci, cu tarie, ca americanii si britanicii cauta, cu orice pret, indiferent de mijloacele folosite pentru atingerea unui scop, pretextele necesare pentru o agresiune asupra Irakului, tara independenta, membra a ONU, pe care au pus ochii, in primul rand pentru petrolul aflat acolo din belsug si nicidecum manati de grija inlaturarii lui Saddam Hussein. Si mai spuneam ca mult trambitatele arme de distrugere in masa, care (s-a vazut mai tarziu!) constituie doar pretextul pentru "justificarea" agresiunii, pur si simplu nu exista! Acelasi amic binevoitor ma tragea, din nou, de maneca cu rugamintea s-o las mai moale, ca s-ar putea supara vechilii mondializarilor si ai globalizarilor. Mai moale nu am lasat-o, dupa cum s-au convins cititorii nostri, am continuat sa scriu si sa spun adevarul despre aceasta penibila cacealma data lumii, afirmand ca pana si raportul prezentat de Colin Powell, cu atata emfaza, in fata Consiliului de Securitate al ONU, e