Politicienii nostri, rataciti pe la diverse evenimente culturale, nu au ratat niciodata ocazia de a sublinia ca cel mai important ambasador al nostru, in absenta performantelor economice si a altor Politicienii nostri, rataciti pe la diverse evenimente culturale, nu au ratat niciodata ocazia de a sublinia ca cel mai important ambasador al nostru, in absenta performantelor economice si a altor lucruri bune de exportat, ramane Cultura. Auzind acestea, te-ai putea astepta ca diplomatia culturala romaneasca sa fie una foarte activa si extrem de bine reprezentata, promovand, cu exces de mijloace si imaginatie, cele mai bune produse ale noastre. Privite insa de aproape, lucrurile nu stau deloc asa, Romania avand peste hotare o retea de numai 7 Centre Culturale plasate in Berlin, Budapesta, New York, Paris, Roma, Venetia si Viena. Daca o comparatie cu retelele culturale internationale ale unor mari puteri precum Anglia, Franta sau Germania ar fi irelevanta, intrucat acestea beneficiaza de mijloace mult superioare unui stat precum Romania, o comparatie cu o tara vecina nu ar fi deplasata. Ungaria, adversarul preferat al nationalistilor nostri, atunci cand vor sa isi dovedeasca patriotismul, isi promoveaza propria cultura prin institute si centre culturale in nu mai putin de 18 orase ale lumii, uneori chiar cu cate doua institutii in aceeasi localitate. Daca si aceasta discrepanta ar putea fi justificata prin dificultatile economice ale Romaniei, lucrul care socheaza cel mai mult la centrele nostre culturale din strainatate este absenta lor totala de pe Internet, aici fiind vorba de lipsa unui efort mai degraba creativ decat financiar. La inceputul secolului 21, in conditiile in care civilizatia informationala a patruns si in cele mai izolate cotloane ale lumii, centrele romanesti nu au nici macar cate o banala pagina de Internet, pentru a nu mai vorbi de un site intreg. Daca