Miercuri seara, activitatea din Romania a atins cota de avarie. Tot cetateanul s-a inarmat cu bere si seminte si s-a postat in fata televizorului: nu era de gluma, se juca soarta noastra la viitorul Miercuri seara, activitatea din Romania a atins cota de avarie. Tot cetateanul s-a inarmat cu bere si seminte si s-a postat in fata televizorului: nu era de gluma, se juca soarta noastra la viitorul campionat european. Meciul cu Norvegia a durat, absolut firesc, 90 de minute (plus prelungiri). Ceea ce a urmat s-a prelungit nefiresc: apa in piua batuta temeinic, ca dupa fiecare partida care nu s-a incheiat asa cum ne-am fi dorit. Ca de vina, evident, a fost arbitrul; ba ca ar fi fost bine daca adoptam o alta tactica; ca ar fi cazul ca Iordanescu sa se retraga undeva la tara si sa se apuce de cultivat mazare... Talk-show-uri intregi au ca subiect principal fotbalul. De la vedete tv la istorici, de la politicieni la gospodine, toata lumea isi consuma energia pentru a da de cap acestei "probleme". O natiune de antrenori, tehnicieni, strategi si jucatori, aceasta este Romania timpurilor noastre. Cand avem meci, nimic nu mai conteaza. Cand se decide calificarea la vreo competitie internationala, poporul, hipnotizat, nu mai stie de altceva. A uitat de cosul zilnic, de salariul mediu pe economie, de revizia care ne lasa fara apa calda o jumatate de luna. In fotbal gaseste ceva fascinant, care ii tine si de foame, si de urat. Isi varsa nervii pe nu stiu care fundas dreapta si se racoreste pentru toate zilele proaste de pana atunci. E adevarat, uneori mai iese in strada, de bucurie, dar asta se intampla mult prea rar. Doua hibe are relatia roman - fotbal: prima, ca "sportul rege" e departe (in ultima vreme, cel putin) de a-i aduce suporterului neaos satisfactiile pe care le au "tifosi"-i italieni ori durii "hooligans" englezi. Cealalta, ca la noi oricine e idol pana la prima abat