Carte de invatatura, semnata de cititori. Dumnezeu Este Cu Noi. Sunt o femeie aflata la capatul unei experiente dramatice: moartea fiului meu. De ce va adresez aceasta scrisoare? Pentru ca durerea poate fi uneori de folos. Poate ca experienta zilelor mele napastuite foloseste cuiva. Caci iata, eu...

Carte de invatatura, semnata de cititori

Dumnezeu Este Cu Noi

Sunt o femeie aflata la capatul unei experiente dramatice: moartea fiului meu. De ce va adresez aceasta scrisoare? Pentru ca durerea poate fi uneori de folos. Poate ca experienta zilelor mele napastuite foloseste cuiva. Caci iata, eu pot sa spun: "Dumnezeu este cu noi".

Descendenta a unei familii zidite in temnita necredintei, traiam in iluzia tulbure ca reprezint ceva pentru lume, pana cand grozavia mortii fiului meu m-a impins la marginea disperarii, a obsesiei maladive ca trebuie sa-l gasesc. Simteam ca e plecat undeva si m-asteapta. Un bec cazut din tavan a doua zi dupa inmormantare m-a umplut de spaima. Visam ca fiul meu plangea in semiintuneric, strigandu-ma. M-am pus in miscare. Am vorbit cu o femeie a carei mama murise de cativa ani. "O chem pe mama in vise", mi-a spus. "Ii cer sfaturi si ea imi spune mereu ce sa fac." M-am gandit: ce-ar fi sa-i spun s-o roage pe mama ei sa-l ocroteasca pe fiul meu, aflat si el "dincolo"? Am renuntat. Visele sunt spontane, nu pot fi planificate asa cum vrem. Intr-o dimineata, cand am strigat-o sa vina la pomana fiului meu, a trecut strada plina de bucurie. "Stii", mi-a spus, "am visat-o pe mama. Era cu fiul tau langa ea. Treceau o apa impreuna." Am ramas uimita. Nu-i spusesem gandurile mele si iata, primeam un raspuns. Cine putea sa-mi cunoasca gandurile, inainte de-a fi rostite? Am intrebat preotul si el mi-a dat sa citesc o carte: "Rugaciunea" de scriitorul si savantul francez Alexis Carrel. Am citit-o si am aflat despre vindeca