Pe d-l Radu Timofte, actualmente director al SRI, nu te poti supara. Omul e, in modul cel mai evident, un evadat din schitele lui Anton Bacalbasa. Fost militar de cariera pana spre ultimii ani de ceausism, cand, aparent datorita unei rude ramase in strainatate, a fost impins catre o civilie fortata, d-l Timofte ilustreaza, cum spuneam, stirpea lui Mos Teaca. Nu vorbeste, ci informeaza, cele mai inocente mesaje ale sale au rezonanta unor comenzi, tot ce face poarta amprenta unei rigiditati fara solutie, iar vorbele sale de duh, niciodata spontane, deconspira un umor involuntar cum rar mi-a fost dat sa vad. Urcand militaria in pod sub aparenta coborarii sale din locul amintit, d-l Timofte emana, pe de alta parte, o indiscutabila pozitivitate, catastrofele pe care le comunica fara sa clipeasca fiind rezolvate repede, cam cat ai bate din palme, intre un pranz copios si proximitatea unei cine incarcate de promisiuni.
Componenta simpatica a acestui personaj indimenticabil tine, inainte de toate, de remarcabila calitate a umorului sau involuntar, ale carui mecanisme le pune in functiune indiferent de situatie. Compune anecdote sofisticate carora le uita insa poanta. Despre acest politician din randul robustilor rumeni se poate scrie, in linii mari, cam orice, pentru ca e neverificabil.
O fi fost kaghebist, cum scria la gazeta si acuza fosta guvernare? Poate. N-o fi fost? Poate. Din ceea ce s-a putut afla dintr-o singura sursa (SRI) si inspira, ca atare, o legitima neincredere este ca in perioada 1993-1998 ar fi fost contrafacute dosare compromitatoare privind mai multe personalitati, intre care si Radu Timofte. Acesta s-ar fi procopsit cu un dosar atestand pretinse relatii cu fostul KGB.
In termeni juridici, infractiunile a caror victima a fost Radu Timofte s-ar putea numi fals material, fals intelectual si uz de fals si ar fi pedepsite de lege, cu agra
